Da, ai citit bine. Trei dintre cei mai sângeroși dictatori ai secolului XX — Benito Mussolini, Adolf Hitler și Iosif Stalin — au fost, la un moment dat, nominalizați la Premiul Nobel pentru Pace.
Deși niciunul nu l-a câștigat, simplul fapt că au fost propuși spune multe despre cât de ciudată și paradoxală poate fi istoria. Cum a fost posibil? Asta povestim mai jos.
🏅Ce este, de fapt, Premiul Nobel pentru Pace? Și cum se acordă?
Premiul Nobel pentru Pace este acordat anual celor care au contribuit „cel mai mult sau cel mai bine” la promovarea păcii între națiuni, la reducerea armamentului sau la organizarea de conferințe pentru înfrățirea popoarelor.
Ironia? A fost creat de Alfred Nobel, inventatorul dinamitei — una dintre cele mai utile și periculoase invenții ale secolului XIX. Se spune că Nobel ar fi fost profund afectat când a citit, din greșeală, un necrolog despre el (în locul fratelui său), intitulat: „Negustorul morții a murit”. Așa ar fi decis să-și refacă imaginea… și să lase omenirii o moștenire a păcii.
📌 Pentru mai multe detalii despre viața lui Alfred Nobel și istoria premiilor care-i poartă numele, poți citi articolul complet apăsând click aici.
Spre deosebire de celelalte premii Nobel, care sunt acordate în Suedia, Premiul pentru Pace este oferit de un comitet special desemnat de Parlamentul Norvegiei – adică de Comitetul Nobel Norvegian.
Acest comitet este format din 5 membri aleși politic (de obicei foști politicieni, diplomați, juriști), dar nominalizările pot veni de la o gamă largă de persoane și instituții:
• membri ai parlamentelor și guvernelor,
• profesori universitari în domenii relevante (istorie, drept, filozofie etc.),
• foști laureați,
• directori de institute de cercetare a păcii.
💡 Pe scurt, oricine din această listă poate propune un nume, fără ca acesta să treacă printr-un „filtru moral” prealabil. De aceea, uneori, printre candidați ajung și figuri… cel puțin controversate.
Benito Mussolini – „pacificatorul Europei”?
Benito Mussolini (1883–1945) a fost liderul fascist al Italiei și fondatorul fascismului european. A condus țara cu o mână de fier din 1922 până în 1943, instaurând o dictatură în care presa era controlată, opoziția redusă la tăcere, iar naționalismul agresiv ridicat la rang de politică de stat.
A fost unul dintre aliații lui Hitler în Al Doilea Război Mondial, dar și un pion important în escaladarea conflictelor din anii ’30, mai ales prin aventurile sale militare din Africa.
🕊️ Cum a ajuns Mussolini să fie propus pentru Premiul Nobel pentru Pace
Povestea e atât de absurdă încât pare inventată.
În 1935, un academician suedez, ale cărui motive nu sunt complet clare (unii spun simpatie, alții doar naivitate diplomatică), l-a nominalizat pe Benito Mussolini la Premiul Nobel pentru Pace.
Motivul oficial? Rolul său în promovarea Acordului de la Lausanne (1932), care părea la acea vreme că aduce stabilitate economică și politică în Europa post-criză.
📜 Acordul respectiv a fost o întâlnire între mai multe state europene, în care s-a hotărât anularea unei părți din datoriile de război ale Germaniei, pentru a calma tensiunile economice din Europa.
Mussolini a participat la negocieri și s-a poziționat ca un actor important în menținerea echilibrului continental – imagine care i-a adus, în mod absurd, și nominalizarea pentru pace.
💥 Doar că, la scurt timp după această propunere, Italia lui Mussolini invadează Etiopia (Abisinia), declanșând un conflict sângeros și dovedind că „pacea” era doar o mască pentru ambițiile imperiale.
⚖️ Liga Națiunilor a condamnat ferm agresiunea, impunând sancțiuni Italiei. Nominalizarea lui Mussolini a fost rapid considerată ridicolă și a căzut în uitare — dar rămâne, totuși, înregistrată în istoria Nobelului.
📌 Detaliu interesant:
Mussolini s-a bucurat o vreme de o imagine publică relativ pozitivă în unele cercuri diplomatice din Europa și chiar din SUA, mai ales înainte de alianța cu Hitler. Unii intelectuali occidentali îl vedeau ca pe un lider energic, „care a pus ordine într-o țară haotică”. Imaginea asta avea să se prăbușească definitiv odată cu atrocitățile comise în Africa și intrarea Italiei în război.
Adolf Hitler și pacea – o ironie care a scăpat de sub control
Adolf Hitler (1889–1945) a fost liderul Partidului Nazist din Germania și dictatorul care a declanșat Al Doilea Război Mondial și a orchestrat Holocaustul – unul dintre cele mai întunecate episoade din istoria omenirii.
A condus cu o ideologie totalitară, rasistă și militaristă, ce a dus la moartea a zeci de milioane de oameni.
🧨 Cum a ajuns numele lui Hitler pe lista Premiului Nobel pentru Pace
În 1939, chiar înainte de izbucnirea războiului, numele lui Adolf Hitler apare, pentru scurt timp, pe lista celor nominalizați la Premiul Nobel pentru Pace.
Inițiatorul? Erik Brandt, un parlamentar suedez de stânga, cunoscut pentru convingerile sale antifasciste și umorul sec.
Dar gestul său nu era deloc serios — ci o formă de protest ironic față de o altă nominalizare controversată din acel an: Neville Chamberlain, prim-ministrul Marii Britanii.
📜 Chamberlain fusese propus pentru Premiul Nobel pentru rolul său în Acordurile de la München (1938), prin care Germania nazistă a primit, fără luptă, o parte din Cehoslovacia (Regiunea Sudetă), în numele „păcii”.
Brandt a vrut să sublinieze absurdul situației, spunând, practic:
„Dacă Chamberlain merită Nobelul pentru Pace după ce l-a mulțumit pe Hitler… atunci de ce nu chiar Hitler?”
💥 Problema?
Ironia n-a fost înțeleasă de toți. Nominalizarea a fost luată în serios de unele publicații și cercuri internaționale, stârnind confuzie, revoltă și chiar suspiciuni la adresa Suediei.
Brandt a fost nevoit să retragă rapid nominalizarea, explicând că a fost un gest ironic și satiric menit să atragă atenția asupra ipocriziei diplomatice a vremii.
📌 Detaliu interesant:
Nominalizarea lui Hitler a fost înregistrată oficial, chiar dacă a fost retrasă. Nu a fost niciodată luată în calcul real pentru premiu – dar faptul că a apărut pe listă rămâne unul dintre cele mai bizar-ironice momente din istoria Nobelului.
Iosif Stalin – „aducătorul păcii” (cu mâna de fier)
Iosif Stalin (1878–1953) a fost liderul absolut al Uniunii Sovietice din anii ’20 până la moartea sa. A transformat URSS într-o superputere industrială și militară, dar cu prețul a milioane de vieți.
Sub conducerea lui au avut loc:
• epurările politice masive,
• foametea provocată în Ucraina,
• sistemul de lagăre Gulag,
• și un regim de teroare fără precedent în istorie modernă.
Cu toate astea… în anumite momente, Stalin a fost privit și ca „salvatorul Europei”.
🕊️ Nominalizările: nu una, ci două!
Stalin a fost nominalizat de două ori la Premiul Nobel pentru Pace. Cum a fost posibil?
După înfrângerea Germaniei naziste, Stalin a fost văzut în Occident, pentru o scurtă perioadă, ca unul dintre cei trei mari lideri „eliberatori” ai Europei, alături de Roosevelt și Churchill.
În 1945, nominalizarea a venit din partea unor oficiali norvegieni, printre care și Einar Gerhardsen, viitor prim-ministru al Norvegiei și simpatizant declarat al stângii europene. În viziunea lor, Stalin era „omul păcii”, pentru că tocmai contribuse decisiv la înfrângerea Germaniei naziste și părea, cel puțin în aparență, interesat de stabilitatea postbelică.
La acel moment, mulți din Vest preferau să vadă în el un partener de negociere, nu un dictator cu milioane de victime în spate. Crimele regimului sovietic încă nu circulau larg în presă – iar propaganda funcționa impecabil.
În 1948, a fost propus din nou, de această dată pentru participarea sa la marile conferințe internaționale de după război – Teheran, Ialta, Potsdam – unde s-au decis granițe, s-au împărțit zone de influență și s-a desenat noua hartă a Europei.
Pentru unii intelectuali și academicieni ai vremii, Stalin era un garant al ordinii. Pentru alții, era doar o bombă cu ceas în costum de general.
⚠️ Totuși, în acea perioadă, crimele regimului stalinist erau deja cunoscute în multe cercuri politice și academice. De aceea, nominalizările nu s-au concretizat niciodată într-un premiu efectiv – dar au rămas în arhivele oficiale ale Comitetului Nobel.
📌 Detaliu interesant:
Dacă în cazul lui Hitler și Mussolini nominalizările au fost izolate și rapid retrase sau ignorate, la Stalin lucrurile sunt mai complexe: el a fost o figură de forță recunoscută global.
După război, imaginea lui a fost împărțită între „tiranul sângeros din Est” și „strategul care a salvat Europa de fascism”. Iar această dualitate i-a permis, în mod ironic, să fie considerat… „eligibil” pentru pace.
Deși niciunul dintre ei n-a primit Premiul Nobel pentru Pace, ideea că au fost nominalizați spune tot ce trebuie să știm despre cât de imprevizibilă poate fi istoria.
Ți s-a părut interesant? Lasă-mi o notă sau scrie un gând în comentarii. Mă ajută mai mult decât crezi — și nu, nu te nominalizez la nimic. 😄