Calendarul pe care îl folosești zilnic are o poveste mult mai veche decât ai crede. Și totul începe cu Luna de pe cer – reperul după care oamenii au învățat să măsoare timpul.
Te invit să descoperi mai jos legătura misterioasă dintre luna calendaristică și Luna de pe cer
Primul ceas al oamenilor – Luna
Înainte să existe ceasuri deșteptătoare, fusuri orare și aplicații de reminder, oamenii priveau cerul. Și, evident, observau cum Luna crește și descrește, într-un ciclu regulat de aproximativ 29,5 zile.
Așa au început să măsoare trecerea timpului: o „lună” era literalmente o… lună. Pentru agricultori, vânători sau preoți, asta era suficient.
Astfel, luna a fost primul calendar vizibil pe cer, accesibil tuturor.
Problema dintre Luna și Soare
Apoi a apărut o „mică” dramă cosmică: un an solar (adică timpul necesar Pământului să facă o rotație completă în jurul Soarelui) are 365 de zile, dar 12 luni „lunare” adună doar 354 de zile.
Rezultatul? Cine se ghida doar după Lună, ca babilonienii sau grecii, ajungea rapid cu sărbătorile „pe dos”: iernile cădeau vara și recoltele se mutau după chef.
Așa au apărut tot felul de corecții. Romanii, de exemplu, jonglau cu luni intercalare. Până la urmă, Iulius Cezar a zis „gata cu haosul” și a introdus calendarul iulian (46 î.Hr.), bazat pe Soare.
Cu toate acestea, nici el nu era perfect, astfel că Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian abia în secolul al XVI-lea, respectiv cel pe care îl folosim și astăzi.
Zilele săptămânii și zeița Lună
Chiar dacă a pierdut lupta pentru anul oficial, Luna a rămas cu o zi rezervată: luni. În latină, „dies Lunae” era ziua Lunii.
La fel și restul zilelor: marți – de la Marte (zeul războiului), miercuri – Mercur (zeul comerțului), joi – Jupiter (zeul suprem), vineri – Venus (zeița iubirii).
La noi s-au schimbat doar ultimele două: sâmbătă (din sabat) și duminică (ziua Domnului), care au înlocuit Saturn și Soarele.
Deci chiar dacă nu-ți place ziua de luni, să știi că o porți moștenire de mii de ani.
Cine mai folosește azi Luna ca reper?
Chiar și acum, sunt culturi care își organizează viața după ciclurile lunare. Calendarul islamic, de exemplu, e strict lunar, ceea ce face ca Ramadanul să se mute prin anotimpuri.
Calendarul evreiesc combină Luna și Soarele: e lunar, dar cu ajustări solare, ca să nu deraieze complet.
Chinezii au și ei un calendar tradițional bazat pe Lună, după care se stabilesc sărbători precum Anul Nou Chinezesc.
Fun facts
– Cuvântul „calendar” vine din latinescul calendae, prima zi a lunii, când în Roma antică se anunțau datoriile. (Zi frumoasă pentru toată lumea, nu?)
– „Lunatic” vine din credința că fazele Lunii pot tulbura mintea oamenilor. Deci nu ești doar prost dispus luni dimineața, ci, teoretic, ești victimă cosmică.
– În multe limbi europene, cuvântul pentru „lună” și pentru „lună calendaristică” este același (engleză moon – month), semn că legătura e scrisă direct în vocabular.
– Chiar și cuvântul „lună de miere” vine tot din vechi ritualuri legate de Lună: se credea că primele 30 de zile după nuntă sunt sub influența ei și aduc fertilitate.